vineri, 10 decembrie 2010

Canon fail

Cum e să fii o firmă mare cum e Canon şi să ai un produs la vânzare care nu apare deloc la tine pe site iar căutarea după Google după acel produs nu returnează nici un link pe site-ul tău?

E vorba de aparatul foto Canon A3150 IS pe care tocmai l-am comandat de la eMag, sper că diferenţa faţă de A3100 să fie numai de culoare că altfel ar fi nasol.

Între timp

N-am făcut mare lucru cât n-am scris: mai am un băieţel, m-am mutat de la 2 la 3 camere şi am citit ~4000 de pagini din saga Cântec de gheaţă şi foc de George R.R. Martin.

Acum m-am mai calmat, poate reuşesc să mai scriu câte ceva.

marți, 3 august 2010

Cât de departe este Europa

Acum câteva săptămâni, pe seară, am văzut o conductă de apă spartă la 3 blocuri distanţă de al meu. Nu era fântână arteziană dar apa ieşea din asfalt prin crăpături şi se făcuse un pârâiaş care udase tot trotuarul şi se dusese 200 m până la primul canal.

A doua zi au venit să repare chiar de dimineaţă, seara când am venit am găsit numai o urmă de groapă acoperită cu pietriş şi mult praf pe trotuar. Surprinzător apa nu fusese oprită deloc la mine la bloc (cum se întâmplase acu' 2-3 ani la precedenta avarie). În 24 de ore totul a fost rezolvat.

Nu după mult timp a urmat şi asfaltatul, ceea ce e super ok având în vedere că groapa era într-un intrând cu bănci de beton din trotuarul mare.

Mi-a plăcut mult şi asta, am zis că în sfârşit am ajuns civilizaţi (sau primăriei îi ajung banii cât să ne facă să ne simţim civilizaţi).

Numai că aseară când am trecut pe acolo îndoiala şi-a făcut iarăşi loc: a apărut o groapă. Nu e imensă, cam 30 cm adâncime şi dublu ca lăţime, dar este acolo şi e urâtă.

Aştept acum să văd în cât timp se umple de gunoi şi dacă o să se rezolve şi asta sau nu.

L.E. S-a astupat si asta destul de repede cam la 2 saptamani.

luni, 2 august 2010

Marele Schumi e un căcăcios

Au fost 6 (?) ani colegi la Ferrari, timp în care Barrichello l-a susţinut la câştigarea titlurilor, fiind obligat de mai multe ori să-l lase în faţă ca să ia cât mai multe puncte. Inclusiv când era vorba de victorie şi mai puţin de puncte (vezi aici).

Acum aflaţi în echipe diferite, când Barrichello a încercat să-l depăşească pe drept, având o maşină mai bună şi mergând mai repede, Schumi s-a băgat peste el şi l-a scos în margine şi numai puţin a lipsit să nu se întâmple un accident.

Mi-e ruşine mie de gestul ăsta care a lăsat un mare scuipat pe obrazul lui Schumi, garnisit cu o penalizare de 10 locuri la următoarea cursă.

Păcat că marii campioni nu ştiu să moară frumos sau poate unii nu au fost cu adevărat mari?
poza de pe skysports.com

De ce F1 e o laba trista

- in general numarul de depasiri relevante pe pista este de 0, maxim una pe cursa
- cele mai interesante momente au devenit accidentele, ploile si intrarile la standuri
- masinile sunt atat de diferite ca performanta incat s-ar putea incadrea la 4 formule diferite
- valoarea pilotului nu conteaza, daca ai masina buna esti cel mai tare
- pilotii sunt niste naspeti, se urasc intre ei si si-o trag la gioale cu fiecare ocazie, mai ales daca sunt in aceeasi echipa
- regulamentul e de fatada, cica ordinele de echipa sunt interzise cand toata lumea o face pe fata fara a fi penalizata
- etc.

Cu asta am cam pus punct si acestui sport, ramane sa vad ce pot pune in loc.

joi, 29 iulie 2010

Cum ne mai fura statul

Avem asigurarea obligatorie de locuinta, in principiu o chestie buna dar:
- se face pt inundatie, avalanse, cutremur: pentru mine care stau la bloc primele doua sunt cu risc 0, iar daca se intampla sa cada blocul la un cutremur sunt sigur ca nu voi primi nimic de la stat pentru ca mai mult de jumatate din Romania va fi cazuta la pamant.
- suma asigurata e de 20.000 euro, frectie la picior in cazul meu.
- pentru sume mai mari de 20.000 euro faci alta asigurare la particular.
- toata lumea plateste la fel, 20 euro, indiferent ca stai in delta, pe malul apei, in varful rapei sau intr-un buncar de beton.
- banii se duc intr-un fond special pe care statul ii gestioneaza cum stie el mai bine, adica cei de la putere fura cat pot de mult din el.
- daca ai o alta asigurare care acopera acel risc, nu e suficient, trebuie s-o faci pe aia la stat, iar asigurarea privata va fi franchizata cu 20k euro, pe care binenteles nu-ti vei primi banii inapoi.

In conculzie statul imi mai fura 20 de euro anual. Sper sa se gaseasca un binevoitor sa conteste legea asta la avocatul poporului sau pe unde se mai poate si sa scapam de aberatia asta.

vineri, 23 iulie 2010

A fost blat

S-a terminat şi cu turul Franţei, ieri cică a fost 'finala', ultima etapă în munţi cu marea căţărare de la Tourmalet.
Se pleca cu premiza unui spectacol adevărat, Alberto Contador avea 8 secunde în faţa lui Andy Schleck câştigate cu cântec luni când lui Andy i-a sărit lanţul iar Alberto a accelerat imediat recuperând cele 30 secunde de diferenţă şi câştigând alte 8.
Urmând şi o etapă de contratimp în care Alberto e mai bun, Andy trebuia să câştige cel puţin 40 de secunde ca să mai aibă o şansă.
Asta însemna o luptă crâncenă cu atacuri după atacuri şi o încercare de revanşă a lui Andy care să-i confere o aură de erou.


Din păcate Andy nu ştie să atace şi a dovedit-o din plin ieri, a accelerat cu 9 km înainte de final dar n-a fost nici o problemă pentru Alberto să se ţină după el, în plus Alberto i-a şi arătat o dată cum se trece pe lângă un adversar direct dar Andy n-a prins ideea.
Bomboana pe colivă a fost că nu s-au bătut nici pe victoria de etapă, Contador i-a oferit-o lui Schleck ca o compensaţie pentru faza de luni.

Păcat pentru că a fost un tur destul de bun, spectaculos pe alocuri şi merita o finală pe măsură. Rămâne a vedem contratimpul de sâmbătă poate aduce vreo surpriză.

luni, 19 iulie 2010

Se pricep

Nu m-am uitat aseara la meci dar am vazut finalul: din 8 penalty-uri s-au marcat 2. Asta spune ceva despre nivelul fotbalului romanesc si de ce anul asta nu voi mai urmari meciuri din campionatul nostru.
Asa ca deocamdata Vive le tour!, mai avem o saptamana de spectacol.

marți, 13 iulie 2010

Marea plictiseală

Nu stiu voua cum vi s-a parut dar pe mine acest campionat mondial m-a plictisit la greu. Daca nemtii au ajuns sa fie cea mai spectaculoasa echipa si care a marcat (printre?) cele mai multe goluri va dati seama in ce hal s-a jucat.
Si ca sa exemplific sa vvedem scorurile campioanei dupa ce a iesit din grupe (nu ca acolo ar fi facut mare scofala) : 1-0, 1-0, 1-0, 1-0.

E drept ca toate echipele au fost bine pregatite tactic dar asta a dus la disparitia spectacolului asftel incat lupta surda a echipelor mai slabe (gen Uruguay, Paraguay) a ramas singura chestie mai atractiva.

Bine ca s-a terminat!

luni, 12 iulie 2010

Decaderea titanilor

Dupa ce acum cateva saptamani l-am vazut pe Federer coborand pe locul 3 ATP dupa dureroasa infrangere de la Wimbledon (eliminat in sferturi dupa 7 ani in care a jucat finala) ieri a fost randul altor doi titani sa se tarasca prin mizerie.

Primul a fost Michael Schumacher care (din cauza masinii?) s-a transformat din numarul 1 intr-un pilot de pluton. Umilinta a fost cand Vettel a trecut de el in 30 de secunde si si-a indeplinit astfel visul de o viata de a fi mai bun decat idolul sau. Cam penibila faza avand in vedere diferenta dintre masini dar oricum asta ridica un mare semn de intrebare pentru mine referitor la titlurile lui Schumi, oare cate s-au datoral lui ca pilot si cate masinii pe care a avut-o? Ca doar se vede cat de usor e sa fii zmeu daca ai o masina mai buna.

Al doilea pe lista e Lance Armstrong care a terminat etapa de ieri pe locul 61 la +11'45" de lider pierzand astfel orice sansa de a mai castiga turul. E drept ca a cazut de 3 ori dar chiar si asa evolutia sa a fost dezamagitoare.

Stiu ca amandoi fac o groaza de bani din revenire, au sponsori, fundatii si actuni colaterale dar cu toate astea umilinta lor mi se pare prea mare si mila pe care o simt la adresa lor este probabil mai rea decat dispretul sau ura sau orice alt sentiment.

Pacat ca s-au reintors sa-si traiasca decaderea, in afara de bani n-a mai iesit nimic bun din asta pentru ca chinuiala vechilor mari campioni este greu de privit si inteles.

marți, 6 iulie 2010

Parazitii - Tot ce e bun trebuie sa dispara (2010)

Da, n-au murit, nu au expirat si inca se tin bine desi si-au dat cd-ul cu gazeta.
Nu au nici un hit pe album dar nici piese slabe, imi place ca e unitar si se poate asculta de la cap la coada fara sa trebuiasca sa sari piese.
Preferata mea: 7. O cheama

joi, 1 iulie 2010

Nu s-a priceput

La Wimbledon Hanescu a scuipat spre unul din tribuna care l-a injurat tot meciul. Binenteles ca a primit amenda si ca majoritate l-a blamat (mai putin Tolo care i-a luat apararea in editorial).
Eu zic ca bine a facut, a reactionat uman si romaneste, dar nu era oare mai adevarat daca se ducea sa-l cafteasca pe ala in tribuna sau macar sa-l ia de guler? Si sa-l cheme afara dupa meci s-o faca parte in parte?
Ar fi primit aceeasi amenda dar ar fi devenit erou national ca sa nu mai zic ca ar fi rezolvat problema spectatorilor ostili pentru cativa ani.
Si cred ca i-ar fi iesit usor ca daca vine spre tine o paluga furioasa de 1,98 iti cam piere cheful de injuraturi. Dar pentru asta trebuie sa ai oo.

vineri, 28 mai 2010

Solidaritate ?

Angajatii RATB si Metrorex fac greva in semn de solidaritate cu populatia afectata de scaderile salariale.
Mi se pare mie sau e ceva teribil de ciudat ca sa nu zic pervers aici. Dupa ce ca le scade salariul ii mai chinui si tu cu greva? Sau cred ei ca Boc si ministrii merg cu autobuzul la servici.

miercuri, 12 mai 2010

De ras si de plans

Doua chestii faine:
- doar pt IT: http://goknox.net/2010/05/mac-vs-pc/
- pentru fanii lost: http://goknox.net/2010/05/avatar-hm-suna-cunoscut/

Kumm - Pop Song - nu erau astia care cantau 'sex with animals', pe cuvant daca mai inteleg ce vor.

Via Ioana: articol pe net: more than 100 dead afterplane crash, comentariu: oh my God , what a tragedy, I hope everybody is ok

Spoturile TIFF: http://www.youtube.com/user/kllup, cel din 2010 e destul de slab dar cele din 2008 sunt beton. Iar cel din 2009 e bestial cred ca au sarit toti idiotii pe el la vremea lui. Deh, ce sa-i faci unele filme nu-s pentru prosti.

luni, 10 mai 2010

De ce nu vom castiga niciodata cu actuala echipa

Este vorba de esecul echipe Oltchim din turul finalei de liga campionilor la handbal din Danemarca. Explicatia e destul de simpla: fetele sunt proaste. Sunt talentate sau foarte talentate dar pentru a fi in varf trebuie sa te mai duca si mintea iar multe din ele par a fi deficitare la acest capitol.

Un alt exemplu este Hagi, care avea talent cu carul dar cand deschidea gura se vedea cat si ce stie. El a mai evoluat, cu timpul a capatat experienta si a mai echilibrat balanta si la fel se va intample si cu fetele dar e nevoie de mult timp pentru asta.

Ce nu inteleg eu este de ce nu le-a spus antrenorul cum sa joace daca ele nu sunt in stare sa gandeasca o faza, poate este si el un antrenor slab sau poate fetele nu executa ce comanda el.

In orice caz lectia a fost usturatoare si mie mi-a fost rusine cu ce au jucat.

Si ca sa exemplific:
- cand esti in superioritate numerica nu arunci de departe la poarta, le pasezi pana gasesti bresa in aparare. Danezele ne-au executat asa de 1-2 ori la fiecare eliminare de-a noastra in schimb ale nostre n-au fost in stare s-o faca nici macar o data.
- cand angajarea la pivot nu merge mai variezi un pic, mai dai la o extrema, mai arunci de la distanta. Ele, nu, au reusit performanta sa piarda 4 mingi la rand incercand sa angajeze pivotul.
- cand esti in superioritate nu faultezi de eliminare, pentru ca un gol il recuperezi usor dar o eliminare inseamna 2 goluri pierdute
- time-out-ul este pentru cand ai nevoie de el nu pentru finalul partidei ca daca il ceri cand esti condus cu 10 goluri e degeaba.

Dupa cum vedeti majoritatea sunt chestii clasice de tactica pe care chiar si un amator ca mine le cunoaste si pe care probabil se cunosc si la juniori d-apoi la o echipa in finala.

Daca mai pui si greselile individuale si stresul si emotiile rezulta ca am scapat ieftin cu 7 goluri diferenta.

Din pacate pentru mine a murit si ultima speranta, aceste fete nu vor lua niciodata liga sau o medalie cu echipa nationala, pentru ca nu sunt in stare.

miercuri, 14 aprilie 2010

Reclama mascata

Dacă în timp ce se pregătesc să detoneze o bombă atomică în New York teroriştii arabi transportă o persoană pe care au răpit-o cu o Honda - se vede clar sigla când se apropie maşina de cameră - se pune sau nu ca reclamă mascată?

Ori este "reclamă" plătită de concurenţă?

Din 24, sezonul 7 ep 15-16.

luni, 15 martie 2010

Shitty tv

Vineri noaptea, dupa 12, pe AXN era o telenovela iar pe procinema se dadea CSI. M-am holbat vreo 5 minute sa fiu sigur ca nu gresesc dar asa era.
Asa-mi trebuie daca nu dorm la ora aia.

marți, 2 martie 2010

Top 100 Albums of All Time - 96-94

În continuare de aici următoarele albume din top:

96. Counting Crows - August And Everything After (1993)
Stilul este de rock liniştit, acustic, melodia lor cea mai cunoscută este "Mr. Jones" iar restul sunt de aceeaşi factură. Nimic altceva de remarcat aici, se poate asculta dar în general este destul de monoton şi de nespectaculos.

95. Carole King - Tapestry (1971)
Tanti este o compozitoare extraordinară, are o groază de hituri compuse pentru alţii în anii '60 şi care au fost preluate mai târziu de o groază de artişti mai cunoscuţi, aveţi lista completă aici. După anii '60 i-a pierit inspiraţia dar a compus în continuare fără prea mare succes şi în plus s-a apucat şi de cântat (mai cântă şi acum).

Am rămas surprins de vocea ei, o voce extraordinară, plăcută, care se potriveşte perfect cu cântecele pe care le-a ales pe acest album, m-a mirat faptul că la aşa o voce nu a fost ea care şi-a cântat melodiile ci a preferat să le dea altora.

Din păcate nu mă omor de loc cu acest gen de muzică, melodiile sunt lente şi destul de plictisitoare dar pun vocea artistei în valoare. Cea mai cunoscută melodie e "(You Make Me Feel Like) A Natural Woman" cântată iniţial de Aretha Franklin.

Dacă vă place muzica lentă şi melodioasă o să vă îndrăgostiţi de această cântăreaţă, am rămas profund uimit de ce voce plăcută are, oricum albumul merită ascultat măcar o dată.

94. Mike Oldfield - Tubular Bells (1973)
Album instrumental extrem de cunoscut, este imposibil să nu fi auzit măcar o dată partea de început a primei piese. De fapt sunt 2 piese de câte 20-25 de minute în care se cântă la o mulţime de instrumente şi se trece prin mai multe stiluri.

E surprinzător anul în care a apărut acest album, mă aşteptam să fie undeva în anii '80 dar se pare că toată muzică bună s-a scris în anii '70.

Un album clasic care trebuie ascultat indiferent de preferinţe.


Aveti aici toate posturile despre top.

Black Dynamite (2009)

Filmul este o parodie foarte bine făcută şi chiar surprinzător de amuzantă. Este făcut ca un film de acţiune de categoria B şi are şi aerul acela de vechi, de anii '70-'80, bănuiesc că a fost destul de greu să surprindă exact această atmosferă dar le-a ieşit de minune.

Am râs de câteva ori, unele faze sunt antologice, altele bune şi bineînţeles umplutura de rigoare care e suportabilă.

Probabil în categoria sa ar fi de nota 9 spre 10 dar din păcate acest gen de film nu îţi oferă prea mare lucru ca cinefil, intri, râzi de câteva ori şi cu asta gata, nu rămâi cu nimic. De aceea nu mă omor cu astfel de filme iar nota pe care i-o dau este mai mică dar dacă vă plac genul acesta de filme nu trebuie ratat.

Notă: 7/10

luni, 1 martie 2010

Din sport

Rugbi - Ai noştri au făcut egal la ruşi 21-21 deşi după ce spuneau comentatorii trebuia să-i învingem că suntem mai bine cotaţi ca ei. Oricum nu s-a jucat prea strălucit, ce nu mi-a plăcut e că în ultimele 10 minute a fost o brambureală mare, românii n-au forţat de loc până cu 2 min îninte de final. După ce timpul a expirat, la ultima minge au început să atace ca nebunii de i-au dat pe ruşi mult în spate, după care s-a terminat. Nu puteau să se pornească cu 5 minute mai devreme?

Fotbal - La Digi TV la CFR-Steaua mai arătau şi din tribună, numai că în loc de personalităţi la noi se arată gagicuţe şi nu oricum ci ştergându-şi mucii. Încă o dovadă că în România prostia nu are limite.

Hochei - E nasol să te uiţi la hochei la televizor. Pur şi simplu la majoritatea fazelor şi mai ales la goluri nu se vede pucul, e ca şi cum la fotbal mingea ar fi de culoare verde. Probabil dacă te uiţi mai des începi să te obişnuieşti cu schemele de joc şi începi să intuieşti unde e pucul dar cred că de văzut clar ce se întâmplă nu e posibil. Probabil de-aia sună şi sirena aia ca să ştie şi telespectatorii că s-a dat gol. Păcat pentru că sportul e spectaculos dar eu la televizor n-o să măi uit prea mult. Poate o să încerc o dată live să văd dacă e mai bine.

vineri, 26 februarie 2010

1001 de poziţii

Da este vorba de acele poziţii la care se gândeşte toată lumea. Ca orice bărbat care se respectă îmbunătăţirea performanţelor sexuale este întotdeauna în top în lista preocupărilor mele.
E drept că există pe net materiale porno din belşug, dar privitul nu te face mai bun aşa cum vizionarea unui film cu Bruce Lee nu te face posesor de centură neagră.

E adevărat că practica e de bază dar din când în când parcă mai simţi nevoia unui antrenor care să te înveţe din secretele meseriei :).

Pe principiul ăsta mai download-ez una din celebrele cărţi scrise pentru aşa ceva de genul 100 de poziţii, sex pentru idioţi, kamasutra pentru proşti etc. Problema mea cu ăstea e că le citesc ca prostul fără să răman cu nimic nou dupa ele. După părerea mea poziţiile lor se împart în câteva categorii mari şi late (surpinzator altele decât ale lor):
  • poziţiile clasice: 3-4 pe care le înveţi în şcoala primară
  • variaţiunile la poziţiile clasice: adică ea se scarpină la spate, pac, încă 3-5 poziţii, lui îi amorţeşte cotul şi se întoarce, pac, încă 5 poziţii şi aşa mai departe. Partea bună la astea e că chiar dacă practici 1-2 poziţii te regăseşti cel puţin în 15-20 din astea ceea ce face bine la moral.
  • poziţiile fantastice: ălea pentru care trebuie să fii expert în fizica cuantică ca să înţelegi cum ar fi posibil să le aplici şi să fii cel puţin gimnast la circ ca să le poţi implementa. Cum circar cu doctorat în fizică nu prea există probabil poziţiile astea sunt inventate pentru fanii SF ca să aibă şi ei ocupaţie în nopţile reci. Apropo poziţiile astea se recunosc după steluţa aia mică de lângă descriere: se recomandă o mobilitate bună pentru el/ea.

Aşa că de fiecare dată îmi trece repede cheful de învăţătura cel puţin până când dau iarăşi de un titlu glorios care mă ispiteşte.

Tâmpenie

În editorul de mesaje de la blogspot, dacă dai Shift+Up după ce scrii mesajul ca să-l selectezi pe tot, după ce ajungi la început îţi dispare tot textul şi-ţi şi declanşează Save as draft fără nici un text.

Este deja al 3-lea mesaj pe care-l trebuie să-l rescriu pe faza asta, iar google începe să scadă serios în ochii mei. Poate o să am timp să mă uit şi pe wordpress că încep să mă satur de idioţenia asta.

Prostie

Cât de prost poate să fie Dan Petrescu? În loc să stea pe banca echipei pe care a construit-o la fantasticele meciuri cu Liverpool el îngheaţă prin Siberia şi eventual se uită la televizor la fotbalul mare dacă prinde aşa ceva pe-acolo.

L-ar fi văzut toată Anglia acolo pe bancă la o echipă românească care a luptat mai mult decât englezii iar cu puţin noroc poate ar fi scos şi o victorie. Ar fi avut toată România la picioare şi ar fi prins sigur la vară o echipă de antrenat în Premier League. Iar de-acolo pasul la Chelsea ar fi fost unul mic.

Aşa el e acum în liga a 2-a din Rusia iar munca lui de aici începe să se risipească.
O fi el un antrenor excepţional dar la faza asta a fost un idiot.

miercuri, 17 februarie 2010

Top 100 Albums of All Time - 99-97

În continuare de aici următoarele albume din top:

99. Rolling Stones - Beggars Banquet (1968)
Scos în 1968 este unul din albumele care definesc genul de muzică al celor de la Rolling Stones, adică un rock uşurel cu aspecte de pop din loc în loc. Albumul este plăcut şi uşor de ascultat, amprenta lor este prezentă în toate melodiile iar stilul e unitar. Personal dintre melodii am reţinut Sympathy for the devil şi Jigsaw puzzle dar albumul merită ascultat în întregime.

98. Captain Beefheart - Trout Mask Replica (1969)
O muzică experimentală formată din diverse amestecuri care pentru mine nu au sens, ritm, melodie sau orice altă asemănare cu muzica. N-am putut asculta în întregime nici măcar o melodie, am dat din loc în loc să văd dacă e vreo schimbare dar n-a reuşit să mă retină mai mult de câteva secunde. Un album tare ciudat care după părerea mea poate fi ignorat.

97. Dire Straits - Brothers in Arms (1985)
Nu e nimic de comentat aici, un album cu melodii supercunoscute cu cel puţin 3 hit-uri (Money for Nothing, Walk of life, Brothers in Arms) şi cu toate celelalte melodii excelente este de ascultat de la cap la coadă ori de câte ori este posibil. Face parte din cultura generală muzicală.

Aveti aici toate posturile despre top.

luni, 15 februarie 2010

Amintiri din Epoca de Aur (2009)

Filmul are 2 părţi: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! format din 3 filmuleţe şi Dragoste în timpul liber cu 2 filmuleţe în total 5.

Chiar dacă fiecare filmuleţ e regizat de altă persoană şi nu sunt legate între ele per total filmul e unitar toate sunt în acceaşi notă şi nu pot să zic că unul e mai bun şi altul e mai slab. Scenetele sunt destul de lungi cât să aibă o intrigă şi un punct culminant şi destul de scurte cât să nu te plictiseşti deci pe partea asta îmbinarea mi se pare reuşită.

Poveştile sunt aşa şi aşa, nu foarte amuzante dar suficient de interesante. Din păcate numai a doua povestire are un punct culminant mai tensionat în rest celelalte sunt previzibile şi nu aduc prea multe noutăţi pe măsură ce se desfăşoară acţiunea.

Un alt aspect este că atmosferă de teroare din acele vremuri nu apare de loc, filmele au un aer amuzant, lucru care e şi bine şi rău. Pe de-o parte nu mai aveam chef de încă o chestie pesimistă gen 4,3,2 (vorbim de acelaşi scenarist - Cristian Mungiu) şi a ieşit bine dar pe de altă parte lipseşte tensiunea acceea care te face să participi afectiv şi să apreciezi un film.

Per total un film bunicel dar nu spectaculos.

Notă: 8/10

marți, 9 februarie 2010

Stop-loss policy

În ultimul episod din House MD e o scenă şocantă cu un soldat (american) care îşi pierde laba piciorului numai ca să nu mai plece la război.

M-a mirat în primul rând pentru că americanii sunt destul de patrioţi cel puţin prin filme şi aşa o scenă care pune armata într-o lumină aşa de nefavorabilă întâlneşti mai rar. Iar în al doilea rând nu mi-a venit să cred că în patria democraţiei este nevoie de aşa ceva că să scapi de armată.

După investigaţii îndelungate care au durat 5 minute m-am lămurit că este cât de cât adevărat, lucru de care sunt surprins şi acum. Există o serie de lucruri dubioase la recrutare dar cea mai tare e stop-loss policy care spune că atât timp cât conflictul pentru care ai fost recrutat şi la care ai participat nu a fost închis, armata are dreptul să te cheme din nou la acţiune indiferent dacă ţi s-a terminat contractul sau nu. Adică dacă americanii nu se retrag din Afganistan în următorii 100 de ani ei pot rechema în armată toţi soldaţii care au fost acolo cât timp vrea muşchiul lor.

Procentul ăsta de rechemări este foarte mare, peste 50%, dar se pare că în urma unor proteste o să-l mai reducă. Dar dacă-l reduc sunt nevoiţi să bage mai mulţi bani în soldaţi pentru că îşi găsesc mai greu fraieri care să moară pentru câţiva bănuţi ceea duce iarăşi la alte proteste. Oricum indiferent cum o iei e o mare mizerie acolo aşa că staţi departe de armata americană.

E drept că şi la noi era la fel până acum câţiva ani, îţi trebuia un certificat medical ca să scapi de armată, în schimb la noi nu te trimitea la război ci doar te chinuia un pic, iar la noi doctorii erau (şi sunt) mult mai flămânzi şi cu câteva sute de euro te rezolvai cu ce boală vroiai, nu trebuia să-ţi tai un picior pentru a scăpa.

Jurnalism la Realitatea

Azi de dimineaţă la Realitatea un reportaj despre întâlnirea de taină a lui Geoană cu alţi 3 din PSD la o fundaţie de-a nevesti-sii. Bineînţeles că s-a specificat că cei trei au plecat la o oră după Geoană ca să ne dăm seama cât de secretă a fost întâlnirea.

Eu în schimb mi-am dat seama că ăştia şi-au pierdut vremea pe-acolo cât timp au discutat aia şi mult după. Întrucât toţi au tratat întrebările cu sictir rezultatul a fost un reportaj cu cei 4 plimbându-se până la maşină.

În concluzie nu mă mir că-i mai răreşte pe jurnaliştii de-acolo, ce mă miră pe mine e că se mai găseşte cineva atât de prost să-l urmărească pe Geoană. Nu le-a spus nimeni că e o pierdere de vreme pentru că pontul l-a dat Vantu? Sau trebuie să-i sune iarăşi patronul în direct şi să le explice?

vineri, 5 februarie 2010

Încă un top muzical (Top 100 Albums of All Time)

În ultimii ani nu am mai avut nici timp şi nici tragere de inimă să mai ascult muzică. Pur şi simplu gusturile s-au format deja şi nu mai pot evolua, ce-mi place am ascultat de mii de ori şi ştiu melodiile pe de rost iar din muzica nouă nu mă mai atrage nimic atât de mult încât să ascult organizat (albume, discografie, concerte).

Aşa că în mod normal mă mulţumesc cu radioul ascultat în maşină şi din când în când mai scapă nişte mp3-uri la servici.

Ei bine ca să mai schimb din monotonia aceloraşi melodii pe care le am pe hard am făcut rost de un top 100 (Top 100 Albums of All Time) pe care am de gând să-l ascult de la cap la coadă. Pe măsură ce o să-l parcurg o să pun câte un review cu ce am ascultat.

Pentru că alea de la început le cam ştiam am luat-o de la coadă la cap:

100. Simon & Garfunkel - Bridge Over Troubled Water
Scos în '70, cică ultimul lor album înainte de despărţire, conţine lalaiala caracteristică acelor ani.
Deşi are nişte melodii foarte cunoscute şi pe care le ştiu pe de rost (Bridge Over Troubled Water, El Condor Pasa, Cecilia, Bye Bye Love) genul ăsta de muzică nu-mi mai spune nimic în momentul actual. Este ok dacă o aud din când în când la radio dar nu ca s-o ascult din proprie iniţiativă. În concluzie după o ascultare rapidă a fost şters.

PS. Aveti aici toate posturile despre top.

joi, 4 februarie 2010

M-am vaccinat

M-am vacinat de AH1N1, e drept că mai de mult, în ianuarie, când a fost isteria aia dar uite că acum scriu despre asta.
Am făcut-o pentru că mi-a fost mai frică de efectele gripei decât de efectele adverse ale vaccinului dar argumentele principale au fost:

- nevastă-mea lucrează în spital şi intră în contact cu o groază de lume de cele mai multe ori bolnavi. Era şi este destul de probabil ca un idiot răcit să-şi facă prezenţa prin spital şi să împrăştie viruşii.

- efectele adverse specifice acestui vaccin sunt 0 (zero). Problemele alea neurologice care pot apărea (aka. sindromul Guillain-Barre) sunt asociate cu toate vaccinurile, indiferent de tip.

Dacă luăm în calcul că momentan la bebeluşi până la 2 ani se fac deja 5 vaccinuri cred că nu mai e nimic de adăugat.

- duc o viaţă destul de nesănătoasă, încep să mă ramolesc aşa că există şi un început de ipohondrie (poate ştiţi cum e: un pic de tensiune, un pic de amorţeală, un junghi la inimă etc). Aşa că cine ştie ce boală minoră nedescoperită am dar care la o gripă să se dovedească nu prea bună

- şi ultimul pe lista şi desigur cel mai neimportant: nevastă-mea s-a vaccinat o lună înaintea mea şi n-a avut nimic

Din fericire totul a fost bine şi acum am un stres mai puţin pe cap.

miercuri, 3 februarie 2010

Diacritice

Am hotărât de la început să folosesc diacritice pe blog, ca să arate mai civilizat. Bineînţeles că n-o să scriu textele cu diacritice pentru că mi-ar lua mult prea mult aşa că am căutat o chestie automată pentru a prelucra textele la sfârşit.

Deocamdată am găsit câteva, urmează să le testez: proofing tools de la Office, Autocorect şi diacritice.com.

Cu profing tools (pentru 2007) am avut probleme aseară, în fereastra de corectare îmi apăreau cuvintele corect dar la înlocuire îmi punea pătratele în loc de diacritice. E drept că n-am dat restart dar nici nu mi-a cerut, poate până azi se repară de la sine.

La dicritice.com am corectat textele de până acum (inclusiv ăsta) şi îmi place mult, se pare că face treabă bună.

Urmează să testez acasă Autocorect şi să mă decid.

Voi ce folosiţi?

marți, 2 februarie 2010

Sherlock Holmes (2009)

Filmul este cel mai mare kitsch pe care l-am văzut în ultimii ani, două ore şi ceva pierdute pe o porcărie fără sens.

Scene de luptă a la Jackie Chan date în reluare şi apoi cu viteză, bombă chimică, extras de rododendron care te omoară temporar (ca în Sandokan - tigrul Malayesiei :p) magie, viermi, cadavre, per total un talmeş balmeş de nedescris.

Nimic din spiritul celor 2 eroi din cărţi nu se regăseşte în film dar aş fi fost dispus să trec cu vederea asta dacă ar fi ieşit ceva cât de cât decent.

Mai mult nu merită filmul asta să scriu despre el. La succesul care l-a avut o să vină şi continuarea mai ales că au lăsat loc de aşa ceva în scenariu dar eu o să zic pas.

Nota: 3/10.

De ce e Federer cel mai bun

Pe lângă faptul că ştie tenis, băiatul ăsta a ajuns să ştie să controleze orice meci indiferent de miză sau adversar.

Să luăm ca studiu de caz scena din finala Federer - Murray la 6-3, 6-4, 1-2, serveşte Federer.

30-40 - minge de break pentru Murray, acesta simte că poate relansa meciul, tensiune maximă pentru el. Federer serveşte dar nu riscă, nu atacă ci o freacă din spatele terenului. După câteva schimburi Murray cedează şi o dă prea lungă. Murray izbucneşte, aproape dă cu paleta de pământ şi se strâmbă de ciudă. Federer în schimb îl observă cu atenţie, îl vede ofticat (mulţumim eurosport pentru close-up) şi decide să-l "facă".

La următoarea minge Federer pune rapid o scurtă, Murray aleargă ca papagalu' doar ca să i-o dea înapoi în paletă şi să işte apauze generoase pentru geniul de pe teren. Umilit şi complexat Murray pierde game-ul fără luptă la următoarea minge.

După această demonstraţie de forţă mentală, Federer îşi pierde brusc orice motivaţie de a continua un meci în care adversarul nu-i pune nici o problemă aşa că se face 2-5 pentru Murray. Nici o problemă pentru Fed care se re-ambiţionează şi revine fără nici o problemă câştigând la tie-break 7-6 (11).

În concluzie singura problemă a lui Federer e că nu-şi găseşte un adversar la fel de bun ca el cu care să bage nişte jocuri adevărate.

Poliţist, adj. (2009)

Filmul este genial şi de-asta am şi vrut să-mi încep blogul cu el chiar dacă l-am văzut mai demult. Asta nu înseamnă că nu e plictisitor, prea lung şi nu se întâmplă mare lucru în el, aşa cum s-a scris dar mie mi-a plăcut. Gândiţi-vă că trebuie să petreceţi 2 ore cu un geniu, ce credeţi cât de bine vă veţi distra?

Filmul îşi justifică ritmul şi lentoarea pentru că ideea de bază e cât de căcat e viaţa în România, mai ales într-un orăşel micuţ şi reuşeşte s-o surprindă la perfecţie. Ei bine, în toată chestia asta anostă apare un lucru pozitiv (cam ca în WALL-E când găseşte floarea), un om mai tânăr şi neafectat încă de "sistem" încearcă să facă o faptă bună, una mică, aşa după puterile lui dar care înseamnă mult pentru el.

Bineînţeles că sistemul iese câştigător iar viaţa îşi continuă cursul fără nici o schimbare.

De remarcat punctul culminant al filmului şi anume faza cu dicţionarul iar cireaşa de pe tort e comentariul literar al versurilor unui cântec, scenă ce mi-a trezit nostalgia amintindu-mi de toate aberaţiile pe care le-am învăţat degeaba în generală şi liceu la romană.

Din păcate pentru că am dat pe repede la anumite secvenţe primeşte numai 9. De vizionat numai când aveţi dispoziţia necesară (adică răbdare).

Nota: 9/10