Decaderea titanilor

Dupa ce acum cateva saptamani l-am vazut pe Federer coborand pe locul 3 ATP dupa dureroasa infrangere de la Wimbledon (eliminat in sferturi dupa 7 ani in care a jucat finala) ieri a fost randul altor doi titani sa se tarasca prin mizerie.

Primul a fost Michael Schumacher care (din cauza masinii?) s-a transformat din numarul 1 intr-un pilot de pluton. Umilinta a fost cand Vettel a trecut de el in 30 de secunde si si-a indeplinit astfel visul de o viata de a fi mai bun decat idolul sau. Cam penibila faza avand in vedere diferenta dintre masini dar oricum asta ridica un mare semn de intrebare pentru mine referitor la titlurile lui Schumi, oare cate s-au datoral lui ca pilot si cate masinii pe care a avut-o? Ca doar se vede cat de usor e sa fii zmeu daca ai o masina mai buna.

Al doilea pe lista e Lance Armstrong care a terminat etapa de ieri pe locul 61 la +11'45" de lider pierzand astfel orice sansa de a mai castiga turul. E drept ca a cazut de 3 ori dar chiar si asa evolutia sa a fost dezamagitoare.

Stiu ca amandoi fac o groaza de bani din revenire, au sponsori, fundatii si actuni colaterale dar cu toate astea umilinta lor mi se pare prea mare si mila pe care o simt la adresa lor este probabil mai rea decat dispretul sau ura sau orice alt sentiment.

Pacat ca s-au reintors sa-si traiasca decaderea, in afara de bani n-a mai iesit nimic bun din asta pentru ca chinuiala vechilor mari campioni este greu de privit si inteles.