Cum ne mai fura statul

Avem asigurarea obligatorie de locuinta, in principiu o chestie buna dar:
- se face pt inundatie, avalanse, cutremur: pentru mine care stau la bloc primele doua sunt cu risc 0, iar daca se intampla sa cada blocul la un cutremur sunt sigur ca nu voi primi nimic de la stat pentru ca mai mult de jumatate din Romania va fi cazuta la pamant.
- suma asigurata e de 20.000 euro, frectie la picior in cazul meu.
- pentru sume mai mari de 20.000 euro faci alta asigurare la particular.
- toata lumea plateste la fel, 20 euro, indiferent ca stai in delta, pe malul apei, in varful rapei sau intr-un buncar de beton.
- banii se duc intr-un fond special pe care statul ii gestioneaza cum stie el mai bine, adica cei de la putere fura cat pot de mult din el.
- daca ai o alta asigurare care acopera acel risc, nu e suficient, trebuie s-o faci pe aia la stat, iar asigurarea privata va fi franchizata cu 20k euro, pe care binenteles nu-ti vei primi banii inapoi.

In conculzie statul imi mai fura 20 de euro anual. Sper sa se gaseasca un binevoitor sa conteste legea asta la avocatul poporului sau pe unde se mai poate si sa scapam de aberatia asta.

Amintiri din Epoca de Aur (2009)

Filmul are 2 părţi: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! format din 3 filmuleţe şi Dragoste în timpul liber cu 2 filmuleţe în total 5.

Chiar dacă fiecare filmuleţ e regizat de altă persoană şi nu sunt legate între ele per total filmul e unitar toate sunt în acceaşi notă şi nu pot să zic că unul e mai bun şi altul e mai slab. Scenetele sunt destul de lungi cât să aibă o intrigă şi un punct culminant şi destul de scurte cât să nu te plictiseşti deci pe partea asta îmbinarea mi se pare reuşită.

Poveştile sunt aşa şi aşa, nu foarte amuzante dar suficient de interesante. Din păcate numai a doua povestire are un punct culminant mai tensionat în rest celelalte sunt previzibile şi nu aduc prea multe noutăţi pe măsură ce se desfăşoară acţiunea.

Un alt aspect este că atmosferă de teroare din acele vremuri nu apare de loc, filmele au un aer amuzant, lucru care e şi bine şi rău. Pe de-o parte nu mai aveam chef de încă o chestie pesimistă gen 4,3,2 (vorbim de acelaşi scenarist - Cristian Mungiu) şi a ieşit bine dar pe de altă parte lipseşte tensiunea acceea care te face să participi afectiv şi să apreciezi un film.

Per total un film bunicel dar nu spectaculos.

Notă: 8/10

Poliţist, adj. (2009)

Filmul este genial şi de-asta am şi vrut să-mi încep blogul cu el chiar dacă l-am văzut mai demult. Asta nu înseamnă că nu e plictisitor, prea lung şi nu se întâmplă mare lucru în el, aşa cum s-a scris dar mie mi-a plăcut. Gândiţi-vă că trebuie să petreceţi 2 ore cu un geniu, ce credeţi cât de bine vă veţi distra?

Filmul îşi justifică ritmul şi lentoarea pentru că ideea de bază e cât de căcat e viaţa în România, mai ales într-un orăşel micuţ şi reuşeşte s-o surprindă la perfecţie. Ei bine, în toată chestia asta anostă apare un lucru pozitiv (cam ca în WALL-E când găseşte floarea), un om mai tânăr şi neafectat încă de "sistem" încearcă să facă o faptă bună, una mică, aşa după puterile lui dar care înseamnă mult pentru el.

Bineînţeles că sistemul iese câştigător iar viaţa îşi continuă cursul fără nici o schimbare.

De remarcat punctul culminant al filmului şi anume faza cu dicţionarul iar cireaşa de pe tort e comentariul literar al versurilor unui cântec, scenă ce mi-a trezit nostalgia amintindu-mi de toate aberaţiile pe care le-am învăţat degeaba în generală şi liceu la romană.

Din păcate pentru că am dat pe repede la anumite secvenţe primeşte numai 9. De vizionat numai când aveţi dispoziţia necesară (adică răbdare).

Nota: 9/10