Filmul este genial şi de-asta am şi vrut să-mi încep blogul cu el chiar dacă l-am văzut mai demult. Asta nu înseamnă că nu e plictisitor, prea lung şi nu se întâmplă mare lucru în el, aşa cum s-a scris dar mie mi-a plăcut. Gândiţi-vă că trebuie să petreceţi 2 ore cu un geniu, ce credeţi cât de bine vă veţi distra?
Filmul îşi justifică ritmul şi lentoarea pentru că ideea de bază e cât de căcat e viaţa în România, mai ales într-un orăşel micuţ şi reuşeşte s-o surprindă la perfecţie. Ei bine, în toată chestia asta anostă apare un lucru pozitiv (cam ca în WALL-E când găseşte floarea), un om mai tânăr şi neafectat încă de "sistem" încearcă să facă o faptă bună, una mică, aşa după puterile lui dar care înseamnă mult pentru el.
Bineînţeles că sistemul iese câştigător iar viaţa îşi continuă cursul fără nici o schimbare.
De remarcat punctul culminant al filmului şi anume faza cu dicţionarul iar cireaşa de pe tort e comentariul literar al versurilor unui cântec, scenă ce mi-a trezit nostalgia amintindu-mi de toate aberaţiile pe care le-am învăţat degeaba în generală şi liceu la romană.
Din păcate pentru că am dat pe repede la anumite secvenţe primeşte numai 9. De vizionat numai când aveţi dispoziţia necesară (adică răbdare).
Nota: 9/10
marți, 2 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu