1001 de poziţii

Da este vorba de acele poziţii la care se gândeşte toată lumea. Ca orice bărbat care se respectă îmbunătăţirea performanţelor sexuale este întotdeauna în top în lista preocupărilor mele.
E drept că există pe net materiale porno din belşug, dar privitul nu te face mai bun aşa cum vizionarea unui film cu Bruce Lee nu te face posesor de centură neagră.

E adevărat că practica e de bază dar din când în când parcă mai simţi nevoia unui antrenor care să te înveţe din secretele meseriei :).

Pe principiul ăsta mai download-ez una din celebrele cărţi scrise pentru aşa ceva de genul 100 de poziţii, sex pentru idioţi, kamasutra pentru proşti etc. Problema mea cu ăstea e că le citesc ca prostul fără să răman cu nimic nou dupa ele. După părerea mea poziţiile lor se împart în câteva categorii mari şi late (surpinzator altele decât ale lor):

• poziţiile clasice: 3-4 pe care le înveţi în şcoala primară
• variaţiunile la poziţiile clasice: adică ea se scarpină la spate, pac, încă 3-5 poziţii, lui îi amorţeşte cotul şi se întoarce, pac, încă 5 poziţii şi aşa mai departe. Partea bună la astea e că chiar dacă practici 1-2 poziţii te regăseşti cel puţin în 15-20 din astea ceea ce face bine la moral.
• poziţiile fantastice: ălea pentru care trebuie să fii expert în fizica cuantică ca să înţelegi cum ar fi posibil să le aplici şi să fii cel puţin gimnast la circ ca să le poţi implementa. Cum circar cu doctorat în fizică nu prea există probabil poziţiile astea sunt inventate pentru fanii SF ca să aibă şi ei ocupaţie în nopţile reci. Apropo poziţiile astea se recunosc după steluţa aia mică de lângă descriere: se recomandă o mobilitate bună pentru el/ea.

Aşa că de fiecare dată îmi trece repede cheful de învăţătura cel puţin până când dau iarăşi de un titlu glorios care mă ispiteşte.

Tâmpenie

În editorul de mesaje de la blogspot, dacă dai Shift+Up după ce scrii mesajul ca să-l selectezi pe tot, după ce ajungi la început îţi dispare tot textul şi-ţi şi declanşează Save as draft fără nici un text.

Este deja al 3-lea mesaj pe care-l trebuie să-l rescriu pe faza asta, iar google începe să scadă serios în ochii mei. Poate o să am timp să mă uit şi pe wordpress că încep să mă satur de idioţenia asta.

Prostie

Cât de prost poate să fie Dan Petrescu? În loc să stea pe banca echipei pe care a construit-o la fantasticele meciuri cu Liverpool el îngheaţă prin Siberia şi eventual se uită la televizor la fotbalul mare dacă prinde aşa ceva pe-acolo.

L-ar fi văzut toată Anglia acolo pe bancă la o echipă românească care a luptat mai mult decât englezii iar cu puţin noroc poate ar fi scos şi o victorie. Ar fi avut toată România la picioare şi ar fi prins sigur la vară o echipă de antrenat în Premier League. Iar de-acolo pasul la Chelsea ar fi fost unul mic.

Aşa el e acum în liga a 2-a din Rusia iar munca lui de aici începe să se risipească.
O fi el un antrenor excepţional dar la faza asta a fost un idiot.

Top 100 Albums of All Time - 99-97

În continuare de aici următoarele albume din top:

99. Rolling Stones - Beggars Banquet (1968)
Scos în 1968 este unul din albumele care definesc genul de muzică al celor de la Rolling Stones, adică un rock uşurel cu aspecte de pop din loc în loc. Albumul este plăcut şi uşor de ascultat, amprenta lor este prezentă în toate melodiile iar stilul e unitar. Personal dintre melodii am reţinut Sympathy for the devil şi Jigsaw puzzle dar albumul merită ascultat în întregime.

98. Captain Beefheart - Trout Mask Replica (1969)
O muzică experimentală formată din diverse amestecuri care pentru mine nu au sens, ritm, melodie sau orice altă asemănare cu muzica. N-am putut asculta în întregime nici măcar o melodie, am dat din loc în loc să văd dacă e vreo schimbare dar n-a reuşit să mă retină mai mult de câteva secunde. Un album tare ciudat care după părerea mea poate fi ignorat.

97. Dire Straits - Brothers in Arms (1985)
Nu e nimic de comentat aici, un album cu melodii supercunoscute cu cel puţin 3 hit-uri (Money for Nothing, Walk of life, Brothers in Arms) şi cu toate celelalte melodii excelente este de ascultat de la cap la coadă ori de câte ori este posibil. Face parte din cultura generală muzicală.

Aveti aici toate posturile despre top.

Amintiri din Epoca de Aur (2009)

Filmul are 2 părţi: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! format din 3 filmuleţe şi Dragoste în timpul liber cu 2 filmuleţe în total 5.

Chiar dacă fiecare filmuleţ e regizat de altă persoană şi nu sunt legate între ele per total filmul e unitar toate sunt în acceaşi notă şi nu pot să zic că unul e mai bun şi altul e mai slab. Scenetele sunt destul de lungi cât să aibă o intrigă şi un punct culminant şi destul de scurte cât să nu te plictiseşti deci pe partea asta îmbinarea mi se pare reuşită.

Poveştile sunt aşa şi aşa, nu foarte amuzante dar suficient de interesante. Din păcate numai a doua povestire are un punct culminant mai tensionat în rest celelalte sunt previzibile şi nu aduc prea multe noutăţi pe măsură ce se desfăşoară acţiunea.

Un alt aspect este că atmosferă de teroare din acele vremuri nu apare de loc, filmele au un aer amuzant, lucru care e şi bine şi rău. Pe de-o parte nu mai aveam chef de încă o chestie pesimistă gen 4,3,2 (vorbim de acelaşi scenarist - Cristian Mungiu) şi a ieşit bine dar pe de altă parte lipseşte tensiunea acceea care te face să participi afectiv şi să apreciezi un film.

Per total un film bunicel dar nu spectaculos.

Notă: 8/10

Stop-loss policy

În ultimul episod din House MD e o scenă şocantă cu un soldat (american) care îşi pierde laba piciorului numai ca să nu mai plece la război.

M-a mirat în primul rând pentru că americanii sunt destul de patrioţi cel puţin prin filme şi aşa o scenă care pune armata într-o lumină aşa de nefavorabilă întâlneşti mai rar. Iar în al doilea rând nu mi-a venit să cred că în patria democraţiei este nevoie de aşa ceva că să scapi de armată.

După investigaţii îndelungate care au durat 5 minute m-am lămurit că este cât de cât adevărat, lucru de care sunt surprins şi acum. Există o serie de lucruri dubioase la recrutare dar cea mai tare e stop-loss policy care spune că atât timp cât conflictul pentru care ai fost recrutat şi la care ai participat nu a fost închis, armata are dreptul să te cheme din nou la acţiune indiferent dacă ţi s-a terminat contractul sau nu. Adică dacă americanii nu se retrag din Afganistan în următorii 100 de ani ei pot rechema în armată toţi soldaţii care au fost acolo cât timp vrea muşchiul lor.

Procentul ăsta de rechemări este foarte mare, peste 50%, dar se pare că în urma unor proteste o să-l mai reducă. Dar dacă-l reduc sunt nevoiţi să bage mai mulţi bani în soldaţi pentru că îşi găsesc mai greu fraieri care să moară pentru câţiva bănuţi ceea duce iarăşi la alte proteste. Oricum indiferent cum o iei e o mare mizerie acolo aşa că staţi departe de armata americană.

E drept că şi la noi era la fel până acum câţiva ani, îţi trebuia un certificat medical ca să scapi de armată, în schimb la noi nu te trimitea la război ci doar te chinuia un pic, iar la noi doctorii erau (şi sunt) mult mai flămânzi şi cu câteva sute de euro te rezolvai cu ce boală vroiai, nu trebuia să-ţi tai un picior pentru a scăpa.

Jurnalism la Realitatea

Azi de dimineaţă la Realitatea un reportaj despre întâlnirea de taină a lui Geoană cu alţi 3 din PSD la o fundaţie de-a nevesti-sii. Bineînţeles că s-a specificat că cei trei au plecat la o oră după Geoană ca să ne dăm seama cât de secretă a fost întâlnirea.

Eu în schimb mi-am dat seama că ăştia şi-au pierdut vremea pe-acolo cât timp au discutat aia şi mult după. Întrucât toţi au tratat întrebările cu sictir rezultatul a fost un reportaj cu cei 4 plimbându-se până la maşină.

În concluzie nu mă mir că-i mai răreşte pe jurnaliştii de-acolo, ce mă miră pe mine e că se mai găseşte cineva atât de prost să-l urmărească pe Geoană. Nu le-a spus nimeni că e o pierdere de vreme pentru că pontul l-a dat Vantu? Sau trebuie să-i sune iarăşi patronul în direct şi să le explice?

Încă un top muzical (Top 100 Albums of All Time)

În ultimii ani nu am mai avut nici timp şi nici tragere de inimă să mai ascult muzică. Pur şi simplu gusturile s-au format deja şi nu mai pot evolua, ce-mi place am ascultat de mii de ori şi ştiu melodiile pe de rost iar din muzica nouă nu mă mai atrage nimic atât de mult încât să ascult organizat (albume, discografie, concerte).

Aşa că în mod normal mă mulţumesc cu radioul ascultat în maşină şi din când în când mai scapă nişte mp3-uri la servici.

Ei bine ca să mai schimb din monotonia aceloraşi melodii pe care le am pe hard am făcut rost de un top 100 (Top 100 Albums of All Time) pe care am de gând să-l ascult de la cap la coadă. Pe măsură ce o să-l parcurg o să pun câte un review cu ce am ascultat.

Pentru că alea de la început le cam ştiam am luat-o de la coadă la cap:

100. Simon & Garfunkel - Bridge Over Troubled Water
Scos în '70, cică ultimul lor album înainte de despărţire, conţine lalaiala caracteristică acelor ani.
Deşi are nişte melodii foarte cunoscute şi pe care le ştiu pe de rost (Bridge Over Troubled Water, El Condor Pasa, Cecilia, Bye Bye Love) genul ăsta de muzică nu-mi mai spune nimic în momentul actual. Este ok dacă o aud din când în când la radio dar nu ca s-o ascult din proprie iniţiativă. În concluzie după o ascultare rapidă a fost şters.

PS. Aveti aici toate posturile despre top.

M-am vaccinat

M-am vacinat de AH1N1, e drept că mai de mult, în ianuarie, când a fost isteria aia dar uite că acum scriu despre asta.
Am făcut-o pentru că mi-a fost mai frică de efectele gripei decât de efectele adverse ale vaccinului dar argumentele principale au fost:

- nevastă-mea lucrează în spital şi intră în contact cu o groază de lume de cele mai multe ori bolnavi. Era şi este destul de probabil ca un idiot răcit să-şi facă prezenţa prin spital şi să împrăştie viruşii.

- efectele adverse specifice acestui vaccin sunt 0 (zero). Problemele alea neurologice care pot apărea (aka. sindromul Guillain-Barre) sunt asociate cu toate vaccinurile, indiferent de tip.

Dacă luăm în calcul că momentan la bebeluşi până la 2 ani se fac deja 5 vaccinuri cred că nu mai e nimic de adăugat.

- duc o viaţă destul de nesănătoasă, încep să mă ramolesc aşa că există şi un început de ipohondrie (poate ştiţi cum e: un pic de tensiune, un pic de amorţeală, un junghi la inimă etc). Aşa că cine ştie ce boală minoră nedescoperită am dar care la o gripă să se dovedească nu prea bună

- şi ultimul pe lista şi desigur cel mai neimportant: nevastă-mea s-a vaccinat o lună înaintea mea şi n-a avut nimic

Din fericire totul a fost bine şi acum am un stres mai puţin pe cap.

Diacritice

Am hotărât de la început să folosesc diacritice pe blog, ca să arate mai civilizat. Bineînţeles că n-o să scriu textele cu diacritice pentru că mi-ar lua mult prea mult aşa că am căutat o chestie automată pentru a prelucra textele la sfârşit.

Deocamdată am găsit câteva, urmează să le testez: proofing tools de la Office, Autocorect şi diacritice.com.

Cu profing tools (pentru 2007) am avut probleme aseară, în fereastra de corectare îmi apăreau cuvintele corect dar la înlocuire îmi punea pătratele în loc de diacritice. E drept că n-am dat restart dar nici nu mi-a cerut, poate până azi se repară de la sine.

La dicritice.com am corectat textele de până acum (inclusiv ăsta) şi îmi place mult, se pare că face treabă bună.

Urmează să testez acasă Autocorect şi să mă decid.

Voi ce folosiţi?

Sherlock Holmes (2009)

Filmul este cel mai mare kitsch pe care l-am văzut în ultimii ani, două ore şi ceva pierdute pe o porcărie fără sens.

Scene de luptă a la Jackie Chan date în reluare şi apoi cu viteză, bombă chimică, extras de rododendron care te omoară temporar (ca în Sandokan - tigrul Malayesiei :p) magie, viermi, cadavre, per total un talmeş balmeş de nedescris.

Nimic din spiritul celor 2 eroi din cărţi nu se regăseşte în film dar aş fi fost dispus să trec cu vederea asta dacă ar fi ieşit ceva cât de cât decent.

Mai mult nu merită filmul asta să scriu despre el. La succesul care l-a avut o să vină şi continuarea mai ales că au lăsat loc de aşa ceva în scenariu dar eu o să zic pas.

Nota: 3/10.

De ce e Federer cel mai bun

Pe lângă faptul că ştie tenis, băiatul ăsta a ajuns să ştie să controleze orice meci indiferent de miză sau adversar.

Să luăm ca studiu de caz scena din finala Federer - Murray la 6-3, 6-4, 1-2, serveşte Federer.

30-40 - minge de break pentru Murray, acesta simte că poate relansa meciul, tensiune maximă pentru el. Federer serveşte dar nu riscă, nu atacă ci o freacă din spatele terenului. După câteva schimburi Murray cedează şi o dă prea lungă. Murray izbucneşte, aproape dă cu paleta de pământ şi se strâmbă de ciudă. Federer în schimb îl observă cu atenţie, îl vede ofticat (mulţumim eurosport pentru close-up) şi decide să-l "facă".

La următoarea minge Federer pune rapid o scurtă, Murray aleargă ca papagalu' doar ca să i-o dea înapoi în paletă şi să işte apauze generoase pentru geniul de pe teren. Umilit şi complexat Murray pierde game-ul fără luptă la următoarea minge.

După această demonstraţie de forţă mentală, Federer îşi pierde brusc orice motivaţie de a continua un meci în care adversarul nu-i pune nici o problemă aşa că se face 2-5 pentru Murray. Nici o problemă pentru Fed care se re-ambiţionează şi revine fără nici o problemă câştigând la tie-break 7-6 (11).

În concluzie singura problemă a lui Federer e că nu-şi găseşte un adversar la fel de bun ca el cu care să bage nişte jocuri adevărate.

Poliţist, adj. (2009)

Filmul este genial şi de-asta am şi vrut să-mi încep blogul cu el chiar dacă l-am văzut mai demult. Asta nu înseamnă că nu e plictisitor, prea lung şi nu se întâmplă mare lucru în el, aşa cum s-a scris dar mie mi-a plăcut. Gândiţi-vă că trebuie să petreceţi 2 ore cu un geniu, ce credeţi cât de bine vă veţi distra?

Filmul îşi justifică ritmul şi lentoarea pentru că ideea de bază e cât de căcat e viaţa în România, mai ales într-un orăşel micuţ şi reuşeşte s-o surprindă la perfecţie. Ei bine, în toată chestia asta anostă apare un lucru pozitiv (cam ca în WALL-E când găseşte floarea), un om mai tânăr şi neafectat încă de "sistem" încearcă să facă o faptă bună, una mică, aşa după puterile lui dar care înseamnă mult pentru el.

Bineînţeles că sistemul iese câştigător iar viaţa îşi continuă cursul fără nici o schimbare.

De remarcat punctul culminant al filmului şi anume faza cu dicţionarul iar cireaşa de pe tort e comentariul literar al versurilor unui cântec, scenă ce mi-a trezit nostalgia amintindu-mi de toate aberaţiile pe care le-am învăţat degeaba în generală şi liceu la romană.

Din păcate pentru că am dat pe repede la anumite secvenţe primeşte numai 9. De vizionat numai când aveţi dispoziţia necesară (adică răbdare).

Nota: 9/10