La Wimbledon Hanescu a scuipat spre unul din tribuna care l-a injurat tot meciul. Binenteles ca a primit amenda si ca majoritate l-a blamat (mai putin Tolo care i-a luat apararea in editorial).
Eu zic ca bine a facut, a reactionat uman si romaneste, dar nu era oare mai adevarat daca se ducea sa-l cafteasca pe ala in tribuna sau macar sa-l ia de guler? Si sa-l cheme afara dupa meci s-o faca parte in parte?
Ar fi primit aceeasi amenda dar ar fi devenit erou national ca sa nu mai zic ca ar fi rezolvat problema spectatorilor ostili pentru cativa ani.
Si cred ca i-ar fi iesit usor ca daca vine spre tine o paluga furioasa de 1,98 iti cam piere cheful de injuraturi. Dar pentru asta trebuie sa ai oo.
Se afișează postările cu eticheta tenis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tenis. Afișați toate postările
joi, 1 iulie 2010
marți, 2 februarie 2010
De ce e Federer cel mai bun
Pe lângă faptul că ştie tenis, băiatul ăsta a ajuns să ştie să controleze orice meci indiferent de miză sau adversar.
Să luăm ca studiu de caz scena din finala Federer - Murray la 6-3, 6-4, 1-2, serveşte Federer.
30-40 - minge de break pentru Murray, acesta simte că poate relansa meciul, tensiune maximă pentru el. Federer serveşte dar nu riscă, nu atacă ci o freacă din spatele terenului. După câteva schimburi Murray cedează şi o dă prea lungă. Murray izbucneşte, aproape dă cu paleta de pământ şi se strâmbă de ciudă. Federer în schimb îl observă cu atenţie, îl vede ofticat (mulţumim eurosport pentru close-up) şi decide să-l "facă".
La următoarea minge Federer pune rapid o scurtă, Murray aleargă ca papagalu' doar ca să i-o dea înapoi în paletă şi să işte apauze generoase pentru geniul de pe teren. Umilit şi complexat Murray pierde game-ul fără luptă la următoarea minge.
După această demonstraţie de forţă mentală, Federer îşi pierde brusc orice motivaţie de a continua un meci în care adversarul nu-i pune nici o problemă aşa că se face 2-5 pentru Murray. Nici o problemă pentru Fed care se re-ambiţionează şi revine fără nici o problemă câştigând la tie-break 7-6 (11).
În concluzie singura problemă a lui Federer e că nu-şi găseşte un adversar la fel de bun ca el cu care să bage nişte jocuri adevărate.
Să luăm ca studiu de caz scena din finala Federer - Murray la 6-3, 6-4, 1-2, serveşte Federer.
30-40 - minge de break pentru Murray, acesta simte că poate relansa meciul, tensiune maximă pentru el. Federer serveşte dar nu riscă, nu atacă ci o freacă din spatele terenului. După câteva schimburi Murray cedează şi o dă prea lungă. Murray izbucneşte, aproape dă cu paleta de pământ şi se strâmbă de ciudă. Federer în schimb îl observă cu atenţie, îl vede ofticat (mulţumim eurosport pentru close-up) şi decide să-l "facă".
La următoarea minge Federer pune rapid o scurtă, Murray aleargă ca papagalu' doar ca să i-o dea înapoi în paletă şi să işte apauze generoase pentru geniul de pe teren. Umilit şi complexat Murray pierde game-ul fără luptă la următoarea minge.
După această demonstraţie de forţă mentală, Federer îşi pierde brusc orice motivaţie de a continua un meci în care adversarul nu-i pune nici o problemă aşa că se face 2-5 pentru Murray. Nici o problemă pentru Fed care se re-ambiţionează şi revine fără nici o problemă câştigând la tie-break 7-6 (11).
În concluzie singura problemă a lui Federer e că nu-şi găseşte un adversar la fel de bun ca el cu care să bage nişte jocuri adevărate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
