1001 de poziţii

Da este vorba de acele poziţii la care se gândeşte toată lumea. Ca orice bărbat care se respectă îmbunătăţirea performanţelor sexuale este întotdeauna în top în lista preocupărilor mele.
E drept că există pe net materiale porno din belşug, dar privitul nu te face mai bun aşa cum vizionarea unui film cu Bruce Lee nu te face posesor de centură neagră.

E adevărat că practica e de bază dar din când în când parcă mai simţi nevoia unui antrenor care să te înveţe din secretele meseriei :).

Pe principiul ăsta mai download-ez una din celebrele cărţi scrise pentru aşa ceva de genul 100 de poziţii, sex pentru idioţi, kamasutra pentru proşti etc. Problema mea cu ăstea e că le citesc ca prostul fără să răman cu nimic nou dupa ele. După părerea mea poziţiile lor se împart în câteva categorii mari şi late (surpinzator altele decât ale lor):

• poziţiile clasice: 3-4 pe care le înveţi în şcoala primară
• variaţiunile la poziţiile clasice: adică ea se scarpină la spate, pac, încă 3-5 poziţii, lui îi amorţeşte cotul şi se întoarce, pac, încă 5 poziţii şi aşa mai departe. Partea bună la astea e că chiar dacă practici 1-2 poziţii te regăseşti cel puţin în 15-20 din astea ceea ce face bine la moral.
• poziţiile fantastice: ălea pentru care trebuie să fii expert în fizica cuantică ca să înţelegi cum ar fi posibil să le aplici şi să fii cel puţin gimnast la circ ca să le poţi implementa. Cum circar cu doctorat în fizică nu prea există probabil poziţiile astea sunt inventate pentru fanii SF ca să aibă şi ei ocupaţie în nopţile reci. Apropo poziţiile astea se recunosc după steluţa aia mică de lângă descriere: se recomandă o mobilitate bună pentru el/ea.

Aşa că de fiecare dată îmi trece repede cheful de învăţătura cel puţin până când dau iarăşi de un titlu glorios care mă ispiteşte.

Tâmpenie

În editorul de mesaje de la blogspot, dacă dai Shift+Up după ce scrii mesajul ca să-l selectezi pe tot, după ce ajungi la început îţi dispare tot textul şi-ţi şi declanşează Save as draft fără nici un text.

Este deja al 3-lea mesaj pe care-l trebuie să-l rescriu pe faza asta, iar google începe să scadă serios în ochii mei. Poate o să am timp să mă uit şi pe wordpress că încep să mă satur de idioţenia asta.

Prostie

Cât de prost poate să fie Dan Petrescu? În loc să stea pe banca echipei pe care a construit-o la fantasticele meciuri cu Liverpool el îngheaţă prin Siberia şi eventual se uită la televizor la fotbalul mare dacă prinde aşa ceva pe-acolo.

L-ar fi văzut toată Anglia acolo pe bancă la o echipă românească care a luptat mai mult decât englezii iar cu puţin noroc poate ar fi scos şi o victorie. Ar fi avut toată România la picioare şi ar fi prins sigur la vară o echipă de antrenat în Premier League. Iar de-acolo pasul la Chelsea ar fi fost unul mic.

Aşa el e acum în liga a 2-a din Rusia iar munca lui de aici începe să se risipească.
O fi el un antrenor excepţional dar la faza asta a fost un idiot.

Top 100 Albums of All Time - 99-97

În continuare de aici următoarele albume din top:

99. Rolling Stones - Beggars Banquet (1968)
Scos în 1968 este unul din albumele care definesc genul de muzică al celor de la Rolling Stones, adică un rock uşurel cu aspecte de pop din loc în loc. Albumul este plăcut şi uşor de ascultat, amprenta lor este prezentă în toate melodiile iar stilul e unitar. Personal dintre melodii am reţinut Sympathy for the devil şi Jigsaw puzzle dar albumul merită ascultat în întregime.

98. Captain Beefheart - Trout Mask Replica (1969)
O muzică experimentală formată din diverse amestecuri care pentru mine nu au sens, ritm, melodie sau orice altă asemănare cu muzica. N-am putut asculta în întregime nici măcar o melodie, am dat din loc în loc să văd dacă e vreo schimbare dar n-a reuşit să mă retină mai mult de câteva secunde. Un album tare ciudat care după părerea mea poate fi ignorat.

97. Dire Straits - Brothers in Arms (1985)
Nu e nimic de comentat aici, un album cu melodii supercunoscute cu cel puţin 3 hit-uri (Money for Nothing, Walk of life, Brothers in Arms) şi cu toate celelalte melodii excelente este de ascultat de la cap la coadă ori de câte ori este posibil. Face parte din cultura generală muzicală.

Aveti aici toate posturile despre top.

Amintiri din Epoca de Aur (2009)

Filmul are 2 părţi: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! format din 3 filmuleţe şi Dragoste în timpul liber cu 2 filmuleţe în total 5.

Chiar dacă fiecare filmuleţ e regizat de altă persoană şi nu sunt legate între ele per total filmul e unitar toate sunt în acceaşi notă şi nu pot să zic că unul e mai bun şi altul e mai slab. Scenetele sunt destul de lungi cât să aibă o intrigă şi un punct culminant şi destul de scurte cât să nu te plictiseşti deci pe partea asta îmbinarea mi se pare reuşită.

Poveştile sunt aşa şi aşa, nu foarte amuzante dar suficient de interesante. Din păcate numai a doua povestire are un punct culminant mai tensionat în rest celelalte sunt previzibile şi nu aduc prea multe noutăţi pe măsură ce se desfăşoară acţiunea.

Un alt aspect este că atmosferă de teroare din acele vremuri nu apare de loc, filmele au un aer amuzant, lucru care e şi bine şi rău. Pe de-o parte nu mai aveam chef de încă o chestie pesimistă gen 4,3,2 (vorbim de acelaşi scenarist - Cristian Mungiu) şi a ieşit bine dar pe de altă parte lipseşte tensiunea acceea care te face să participi afectiv şi să apreciezi un film.

Per total un film bunicel dar nu spectaculos.

Notă: 8/10

Stop-loss policy

În ultimul episod din House MD e o scenă şocantă cu un soldat (american) care îşi pierde laba piciorului numai ca să nu mai plece la război.

M-a mirat în primul rând pentru că americanii sunt destul de patrioţi cel puţin prin filme şi aşa o scenă care pune armata într-o lumină aşa de nefavorabilă întâlneşti mai rar. Iar în al doilea rând nu mi-a venit să cred că în patria democraţiei este nevoie de aşa ceva că să scapi de armată.

După investigaţii îndelungate care au durat 5 minute m-am lămurit că este cât de cât adevărat, lucru de care sunt surprins şi acum. Există o serie de lucruri dubioase la recrutare dar cea mai tare e stop-loss policy care spune că atât timp cât conflictul pentru care ai fost recrutat şi la care ai participat nu a fost închis, armata are dreptul să te cheme din nou la acţiune indiferent dacă ţi s-a terminat contractul sau nu. Adică dacă americanii nu se retrag din Afganistan în următorii 100 de ani ei pot rechema în armată toţi soldaţii care au fost acolo cât timp vrea muşchiul lor.

Procentul ăsta de rechemări este foarte mare, peste 50%, dar se pare că în urma unor proteste o să-l mai reducă. Dar dacă-l reduc sunt nevoiţi să bage mai mulţi bani în soldaţi pentru că îşi găsesc mai greu fraieri care să moară pentru câţiva bănuţi ceea duce iarăşi la alte proteste. Oricum indiferent cum o iei e o mare mizerie acolo aşa că staţi departe de armata americană.

E drept că şi la noi era la fel până acum câţiva ani, îţi trebuia un certificat medical ca să scapi de armată, în schimb la noi nu te trimitea la război ci doar te chinuia un pic, iar la noi doctorii erau (şi sunt) mult mai flămânzi şi cu câteva sute de euro te rezolvai cu ce boală vroiai, nu trebuia să-ţi tai un picior pentru a scăpa.

Jurnalism la Realitatea

Azi de dimineaţă la Realitatea un reportaj despre întâlnirea de taină a lui Geoană cu alţi 3 din PSD la o fundaţie de-a nevesti-sii. Bineînţeles că s-a specificat că cei trei au plecat la o oră după Geoană ca să ne dăm seama cât de secretă a fost întâlnirea.

Eu în schimb mi-am dat seama că ăştia şi-au pierdut vremea pe-acolo cât timp au discutat aia şi mult după. Întrucât toţi au tratat întrebările cu sictir rezultatul a fost un reportaj cu cei 4 plimbându-se până la maşină.

În concluzie nu mă mir că-i mai răreşte pe jurnaliştii de-acolo, ce mă miră pe mine e că se mai găseşte cineva atât de prost să-l urmărească pe Geoană. Nu le-a spus nimeni că e o pierdere de vreme pentru că pontul l-a dat Vantu? Sau trebuie să-i sune iarăşi patronul în direct şi să le explice?